Image Image Image 01 Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image
Scroll to Top

To Top

Elevi / Parinti

Interviu cu profesoara de chimie Mariana Doicescu

10.12.2013

Pentru a vedea înregistrarea video, accesaţi link-ul

http://www.youtube.com/watch?v=W-AcJirddB0&feature=youtu.be

DSC00800

Renumita profesoară de chimie, Mariana Doicescu, s-a născut pe 18 februarie 1948, în Constanţa. În 1966 a absolvit Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” Constanţa, iar în 1972 Facultatea de Chimie a Universităţii Bucureşti. Cariera didactică şi-a început-o în acelaşi an ca profesor titular la Grupul Şcolar „Lazăr Edeleanu” Năvodari unde a asigurat şi un management eficient în perioada 1986-1989. În perioada 1984-2005, a fost metodist al Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa, precum şi membră a brigăzilor de inspecţii frontale şi tematice ale ISJ Constanţa  şi ministerului de resort. În perioada 2000-2008, a fost profesor titular la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”. Din 2004 şi până 2011 a fost profesor pregătitor al elevilor olimpici de la Liceul Internaţional Constanţa.

De-a lungul carierei sale didactice a obţinut cu elevii de la clasă rezultate remarcabile, Premiul I şi II la concursurile şi olimpiadele de chimie, atât la nivel judeţean, cât şi la nivel naţional. De asemenea, în 2003, 2004 şi 2006 a fost membru al Comisiei Centrale din cadrul Olimpiadei Naţionale de Chimie, iar în 2002 şi 2005 a fost membru al comitetului de organizare şi pregătire al olimpiadelor naţionale de chimie, desfăşurate la Constanţa. În plus, în perioada 2001-2006 a elaborat programe analitice pentru clasele VII-XII şi bibliografia necesară elevilor şi profesorilor la Centrul Regional pentru Tinerii Capabili de Performanţă Constanţa.

În privinţa diplomelor şi distincţiilor primite, se pot remarca Diploma şi medalia „Meritul pentru învăţământ în Grad de Cavaler şi Medalia „Meritul pentru învăţământ clasa I” – 2004, Diploma de excelenţă din partea MEC pentru activitatea de pregătire a elevilor participanţi la Olimpiada Naţională de Chimie – 2001-2006, Diploma de Excelenţă din partea ISJ în semn de recunoştinţă pentru ilustra carieră didactică – 2006 şi Diploma de Excelenţă din partea Facultăţii de Chimie, Universitatea Politehnică Bucureşti pentru activitatea de pregătire a elevilor participanţi la Concursul Naţional „C.D.Neniţescu” – 2004-2011. Ultimul rezultat obţinut este Premiul „Lyceum” al Societăţii de Chimie din România pentru contribuţia adusă la promovarea chimiei în România, 19 decembrie 2011 şi Medalia „Constantin Istrati”.

Reporter: Când v-aţi decis să deveniţi profesor de chimie şi cum a evoluat această decizie în timp?

Mariana Doicescu: După absolvirea Facultăţii de Chimie din cadrul Universităţii Bucureşti, am ajuns profesor de chimie, prin repartiţie ministerială, la Grup Şcolar „Lazăr Edeleanu” Năvodari, fiind cea mai apropiată catedră de chimie din judeţ. Era un liceu foarte căutat patronat de cele două combinate chimice, Petromidia şi USAS Năvodari. Acolo mi-am început cariera didactică. Pot spune că din generaţia mea foarte mulţi colegi au îmbrăţişat această vocative, întrucât am avut profesori de la care să învăţăm să devenim dascăli. În acest sens pot menţiona aici pe soţul meu, Mircea Doicescu la chimie, Petre Raicopol la matematică, Gheorghe Mugioiu la limba franceză, iar la facultate pe Marieta Brezeanu, Tatiana Oncescu, Ion Negoiu, Eugen Segal, Angela Krizea, Dana Marinescu s.a.

Reporter: De mică aţi iubit chimia sau pasiunea pentru aceasta a venit pe parcurs?

Mariana Doicescu: La începutul anilor ’90 a fost un val pentru disciplinele chimie, inginerie chimică. A fost o decizie a mea, nu am avut un model în acest sens. Nu m-am gândit niciodată că salariile au fost sau vor fi mici în învăţământ. Mi-a plăcut pur şi simplu să dau şi altora ceea ce am acumulat eu în timp.

Reporter: Privind retrospectiv, ce a însemnat pentru dumneavoastră să fiţi profesor de chimie la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”?

Mariana Doicescu: Cam târziu am devenit titulară la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”, dar, până în anul 1992 şi cu mult înainte, lotul judeţean al olimpicilor din Constanţa se pregătea la Liceul de Chimie, actualul Liceu „Lazăr Edeleanu” din Năvodari, întrucât aveam aici cinci laboratoare de chimie, bine dotate, funcţionale. În perioada 1993-1994, am pregătit-o pe eleva Veronica-Rosemarie Nicolae, elevă la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”, care a obţinut Premiul I la Olimpiada Natională de Chimie şi Premiul Special pentru cea mai buna lucrare practică de laborator intrând astfel în lotul lărgit. În toamnă, domnul director Dumitru Ţifrea, directorul Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân” m-a cerut în interesul învăţământului, detasată la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”. De atunci şi până în anul pensionării am avut rezultate notabile la concursuri si olimpiade.

Reporter: Cum aţi descrie perioada petrecută în calitate de director al Grupului Şcolar „Lazăr Edeleanu” din Năvodari? Cu ce realizări vă puteţi mândri?

Mariana Doicescu: Clădirea şi, în general, dotarea celor 5 laboratoarelor le-am realizat împreună cu colegii mei din anul 1975.  Ca director am întâlnit un colectiv foarte bun, deja format. Cel mai mult ne-a unit grija pentru elevi. În 1986-1989 aveam trei mii de elevi: liceu, seral, şcoală de maiştri, şcoală profesională, profil chimie, mecanică şi electrotehnică, trei internate şcolare şi un pavilion cu 10 ateliere. Visul meu a fost să fac într-o hală tehnologică împreună cu inginerele mele chimiste o miniuzină de fabricare a parfumurilor româneşti, lucru ce nu s-a putut realiza.

Reporter: Puteţi să ne vorbiţi despre o experienţă pozitivă şi un moment dificil din cariera dumneavoastră de profesor?

Mariana Doicescu: Mă bucuram de fiecare dată când elevii mei şi cei ai judeţului Constanţa se întorceau cu rezultate bune de la olimpiadele naţionale. Pregătirea cu elevii o făceam în laboratoarele de la Liceul „Lazăr Edeleanu” (fostul liceu de Chimie) din Năvodari, la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” si la Facultatea de Chimie, Universitatea „Ovidius” Constanţa. Când intram în laborator parcă uitam de tot. Am avut an de an rezultate la nivel înalt cu elevi de excepţie. Momente dificile nu cred că au fost.

Reporter: Cum era atmosfera la clasă cu elevii? Cum receptau elevii lecţiile dumneavoastră?

Mariana Doicescu: Ei erau nevoiţi să înveţe pentru că, până în 1990, elevii de la profilul chimie susţineau examen de admitere, treapta a doua, atât la chimie, cât şi la matematică. Concurenţa era fantastic de mare. Practic, era un examen care decidea viitorul lor: ori mergeau la liceu, ori la şcoală profesională. La clasele unde eram eu dirigintă, din 28 de elevi reuşeau în proporţie de 23 de elevi. Pregătirea lor se făcea doar în şcoală. După orele de curs făceam pregătire cu ei, iar efortul meu era răsplătit în aşa fel încât un număr cât mai mare de elevi să ajungă în treapta a doua. Mă întâlnesc şi acum cu foşti elevi pe stradă sau pe la aniversări de 10,15 ani şi încă îşi mai aduc aminte de lecţiile mele de chimie.

Reporter: La clasă aţi fost un profesor intuitiv? Dacă da, cum descopereaţi talentele?

Mariana Doicescu: La Năvodari primul meu olimpic a fost de la şcoală profesională. Cei mai mulţi îi aveam de la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”. Era o atracţie reciprocă. În anul 1993, primul meu an detaşat la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”, am descoperit într-o clasă modestă un elev foarte ambiţios şi dornic să înveţe chimie, Lungu Florin, în prezent medic în Bucureşti, iar pe lângă el încă alţi 10 medici din aceaşi clasă. Pe ceilalţi i-am descoperit în timp. A fost ceva normal să-i pregătesc şi să iasă chimia din anonimat, mai ales, după Revoluţie.

Reporter: De-a lungul anilor v-au trecut prin mână numeroase generaţii de elevi. Puteţi să ne daţi câteva nume cu care vă mândriţi că le-aţi fost profesor?

Mariana Doicescu: De la „Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” pot menţiona pe Lungu Florin, Rotaru Nicoleta, Mutu Marius, Alexandru Mircea, Niţu Adrian, Nicolae Averina, Luca Oana-Raluca, Curban Gazi-Edvin, Nica Vlad, Mandes Leonard, Tofolean Ioana Teodora, Lungu Cristina, iar de la Liceul International Ioana Aanei, David Romeo, Gyorgy Romuald, Iacomi Paul, Memet Sevda, Mocanu Bianca, Stoian Andreea, Anastase Diana şi Scurtu Lucian.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre performanţele elevilor pe care i-aţi format şi despre succesul lor profesional?

Mariana Doicescu: De exemplu, am câţiva elevi de la Grupul Şcolar „Lazăr Edeleanu” din Năvodari: Stoian Cati în prezent profesoară de chimie, Semaghiul Birghilă – conf. univ.dr la Facultatea de Chimie din cadrul Universitaţii „Ovidius” Constanţa, Bunea Alberta Grety – profesoară de chimie la Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria”, Valentina Albu – profesoară de chimie la Liceul Teoretic „Traian”, iar de la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” – Nicoleta Chira, în prezent conf.univ.dr. Facultatea de Chimie organică Politehnică Bucureşti, medici, cercetători şi profesori de pe alte meleaguri şi medici rezidenţi dr. Ardeleanu Laura şi Miriţă Ionela, absolventi ai Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân”. Toţi cei menţionaţi sunt foşti elevi, olimpici la chimie.

Reporter: Dacă aţi fi din nou la început de drum şi aţi avea 18-19 ani, aţi lua exact aceleaşi decizii de până acum? Adică, în ziua de azi, aţi fi fost acelaşi profesor de chimie pe care noi toţi îl cunoaştem? 

Mariana Doicescu: Tot chimia aş alege, nu ştiu să fac altceva.

Reporter: În ce măsură erau elevii de acum 10, 20 de ani mai pregătiţi decât cei din ziua de astăzi?

Mariana Doicescu: Erau mai respectuoşi şi cu mai mult bun simţ. Respectau actul didactic, respectau profesorul. Familia se implica mult mai mult în educaţia copilului.

Reporter: În ceea ce priveşte relaţia profesor-elev, ce ne-aţi putea spune în privinţa generaţiilor actuale? Observaţi schimbări radicale din punctul de vedere al mentalităţii şi  disciplinei?

Mariana Doicescu: Nu am avut probleme în acest sens. Depinde foarte mult de profesor. Elevul dacă vede în faţa lui un profesor foarte bine pregătit, nu are cum să nu-i soarbă cuvintele din gură şi să nu-l respecte.

Reporter: Cum credeţi că ar trebui să arate o şcoală în care elevii să vină cu plăcere şi de plăcere?

Mariana Doicescu: O şcoală trebuie să fie foarte curată atunci elevul respectă ordinea şi disciplina.

Reporter: Care credeţi că ar trebui să fie calităţile esenţiale ale unui viitor profesor?

Mariana Doicescu: Mai mult drag pentru elevi şi pentru învăţământ. Nu sunt de acord cu ceea ce ne-au etichetat alţii că şcoala românească scoate doar tâmpiţi. E cea mai mare jignire. Nu pot să admit aşa ceva, eu care sunt un produs al şcolii româneşti.

Reporter: În opinia mea şi a multor dascăli, elevi şi părinţi sunteţi un model de profesor demn de urmat. Ne puteţi dezvălui care sunt principiile după care v-aţi ghidat în viaţă?

Mariana Doicescu: Am făcut ceva normal ceea ce am văzut la profesorii mei, şi în liceu şi la facultate. Fiind mentorii mei am încercat să mă ridic la nivelul lor.

Reporter: Ce sfaturi le-aţi da tinerilor dascăli sau celor care se pregătesc să urmeze o carieră în domeniul învăţământului?

Mariana Doicescu: Sfaturi nu se pot da. Să caute şi ei să facă mai bine decât au făcut mentorii lor. O continuă învăţare şi perfecţionare.

N.B: Mulţumim profesoarei de chimie, Mariana Doicescu, pentru interviul acordat.

[scrollGallery id=53]